Maslul este Taina prin care omul bolnav, uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte, cu rugăciunile preoţilor, harul vindecării de bolile trupeşti şi iertare de păcate! 2 lucruri să faci însă când ajungi acasă, pentru ascultarea rugăciunii!:

Loading...

Fiecare taină are trei lucruri pe care se cuvine a le avea: I materia din afară; II a aduce înăuntru dar; III să fie legiuită de Domnul. Şi pe toate trei le întruneşte şi taina aceasta: Materia dinafară este untdelemnul curat, aduce înăuntru dar, căci iartă păcatele şi este legiuită de Domnul (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6). Această Sfântă Taină dovedeşte, o dată mai mult, cât adevăr este în sfânta noastră credinţă, câtă întemeiere este în privinţa celor ce se săvârşesc de către preoţi. Sfânta rugăciune a preoţilor şi ungerea cu untdelemn a celor bolnavi, noi o numim «Maslu», dar, pe lângă aceasta, ea mai are şi alte numiri – care însă se folosesc mai rar –, cum ar fi: untdelemn împreunat cu rugăciune (avheleon), ungere cu untdelemn sfinţit etc. Potrivit învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a practicat această slujbă îndeosebi pentru cei bolnavi care nu şi-au găsit leacuri la doctori. Deşi doctorii sunt şi ei buni pentru bolile trupeşti, căci şi pe ei i-a făcut Domnul (Sir. 38, 12), sunt totuşi boli cărora nici până azi nu li s-a găsit leacul (lepra, cancerul, oftica, epilepsia, orbirea, muţenia şi surzenia totală ş.a.).

Însă ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu (Matei 19, 26; Luca 1, 37). Astfel, vedem că Domnul nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia prin sate şi prin cetăţi, tămăduieşte orice boală şi orice neputinţă în popor (Matei 4, 23–25; 8, 1–4; 9, 27–35). Tămăduirea o dădea însă numai pe temeiul credinţei că El îi poate vindeca (Marcu 9, 23).

Prin puterea Duhului Sfânt şi pe temeiul credinţei, Domnul Hristos a dat acest dar şi apostolilor Săi, dându-le puterea să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice neputinţă, spunându-le: Şi mergând, propovăduiţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape! Tămăduiţi pe cei bolnavi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i (Matei 10, 1, 7–8). Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa, scoţând demonii şi prin ungere cu untdelemn, vindecând pe mulţi bolnavi (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6). Iată, deci, că apostolii tămăduiau pe bolnavi prin ungerea cu untdelemn – după cum îi învăţase Domnul (Marcu 6, 12–13) –, iar pe temeiul acesta ne-a lăsat scris şi Sfântul Apostol Iacov: De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacov 5, 14– 15).

Astfel, pe temeiul cuvântului «preoţii», Sfânta Biserică învaţă că la bolnavul căruia i se face Sfântul Maslu, este necesar să fie chemaţi cel puţin doi sau trei preoţi. Pot fi şi mai mulţi (cel mai indicat este şapte), dar în cazul când acest lucru nu este posibil, să fie cel puţin doi. Numai la cazuri de mare urgenţă şi nefiind posibilă reunirea a minimum doi preoţi, se admite şi unul.

Sectarul: Sfânta Scriptură nu spune nicăieri că această aşa zisă Taină ar fi fost instituită de Mântuitorul. De aceea nu poate fi admisă şi nici socotită ca taină.

Preotul: Dar ce dovezi scripturistice îţi mai trebuie, omule rătăcit şi tuturor celor asemenea ţie? Nu ţi-am arătat în cele de mai sus că această Taină a fost practicată de Sfinţii Apostoli din însăşi porunca Domnului? (Marcu 6, 12–13). Oare ai fost cu totul surd la cele ce ai auzit mai înainte? N-ai auzit pe Sfântul Apostol Iacov cât de clar vorbeşte despre această Taină şi cum învaţă să o practicăm şi noi? (Iacov 5, 14–15). Cum puteţi voi – sectarilor rătăciţi de la adevăr – să vă închipuiţi şi să credeţi că această ungere cu untdelemn a celor bolnavi ar fi vreo inovaţie făcută de Sfinţii Apostoli fără voia Învăţătorului lor? Mare orbire la înţelegerea Sfintelor Scripturi şi mare întunecare a minţii se vede la voi. Apostolii nu se numesc întemeietori ai Tainelor, ci «iconomi», adică administratori (I Cor. 4, 1). Deci Taina este întemeiată de Hristos, nu de apostoli.

Sectarul: Maslul n-a fost o Taină, ci o simplă ungere simbolică sau chiar numai o punere a mâinilor peste cei bolnavi, de către apostoli. Vindecările puteau fi făcute şi fără de untdelemn, elementul principal fiind rugăciunea. Untdelemnul putea să fie folosit sau nu, deoarece vindecări s-au făcut şi fără untdelemn (Marcu 16, 18; Fapte 14, 10; 28, 8 ş.a.).

Preotul: Sfântul Maslu este o Taina aşezată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli, iar nu o lucrare simbolică, aşa cum vi se pare vouă sectarilor. Iar din faptul că Mântuitorul sau Sfinţii Apostoli făceau vindecări şi fără a se folosi de untdelemn, nu rezultă nicidecum că Sfântul Maslu nu ar fi o Taină sau că untdelemnul poate lipsi de la săvârşirea acestei Taine. Niciodată noi nu vom crede nebuniilor voastre, ci învăţăturii Sfinţilor Apostoli, care ne arată prea clar şi luminat să ungem cu untdelemn pe cei bolnavi (Marcu 6, 12–13; Iacov 5, 14–15).

Sectarul: Dacă Maslul este o Taină prin care se împărtăşeşte Sfântul Duh (harul vindecător); de ce nu se vindecă toţi bolnavii care se împărtăşesc de ea?

Preotul: De ce mă ispiteşti, omule viclean şi făţarnic, ca şi cum nu ai ştii sau nu ai înţelege acest lucru? Nu ştii doară că nici Însuşi Mântuitorul nu a putut face minuni «în patria sa», la localnici, pricina fiind numai necredinţa lor? (Marcu 6, 1, 5–6). Iar când vindeca pe bolnavi, mărturisea în faţa tuturor credinţa celor ce se învredniceau de binefacerile şi tămăduirile Sale (Matei 9, 22–29; 8, 10; 15, 28 ş.a.).

Sectarul: Dar de ce la romano-catolici Taina Sfântului Maslu nu poate fi săvârşită decât de episcopi şi numai pentru cei bolnavi pe patul de moarte, fapt pentru care ei o numesc «ungere din urmă» (extrema uncţio)?

Preotul: În Sfânta Scriptură, şi anume unde se vorbeşte despre practicarea acestei Taine (Iacov 5, 14–15), nu ni se spune să fie chemaţi episcopii la săvârşirea ei, ci «preoţii». E adevărat că, pe acele vremuri, cuvântul preot putea să desemneze şi pe episcopi, aşa cum alteori cuvântul episcop desemna pe preot; de asemenea este adevărat că Taina Sfântului Maslu a fost practicată de Sfinţii Apostoli (Marcu 6; 7, 12–13), dar nu ni se spune că săvârşirea ei ar fi rezervată numai episcopilor şi nici că trebuie aplicată numai celor ce sunt pe moarte, ci «dacă este cineva bolnav»; ba chiar apostolul spune limpede că Dumnezeu «va ridica» pe cel bolnav. Or, dacă Taina aceasta ar fi o «ungere din urmă», ar fi trebuit să spună că Dumnezeu ia la Sine pe cel muribund.

Aşadar, învăţătura romano-catolică despre Sfântul Maslu nu este conformă cu Sfânta Scriptură.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din “Călăuză în credinţa ortodoxă”, Ed. Episcopiei Romanului, 2003

Dacă vrei să te vindeci la Sfântul Maslu, să faci aceste 2 lucruri când ajungi acasă!

Dacă vrei să te vindeci la Sfântul Maslu, să faci aceste 2 lucruri când ajungi acasă! E miraculos!
Atunci când participi la Taina Sfântului Maslu, în paralel să alergi la Domnul cu rugăciunea și cu pocăința pentru ca să te vindece, să te facă un om nou

Întotdeauna Domnul depășește așteptările noastre.

N-ar fi mare lucru pentru Dumnezeu ca atunci când venim și ne ungem, să ne vindece pe toți fără osebire.

N-ar fi mare lucru, dar nici n-ar avea însemnătate, n-ar avea valoare.

De altfel, Dumnezeu o va face, așa cum o și face. Noi suntem datori să alergăm la harul Lui și să cerem ceea ce avem nevoie, dar vindecarea aceasta nu are valore.

Are valoare să vii la Sfânta Taină și să pleci cu încrederea și cu certitudinea că s-a întâmplat, întocmai, ce ai cerut. Același lucru este valabil și pentru cele duhovnicești.

Omule, este cu neputință ca Dumnezeu să te lase în păcat, în patimi, în slăbiciunile tale, cu rănile păcatului.

El te va vindeca, dar vrea ca tu să crezi aceasta, chiar înainte de vindecare și mai ales, să crezi până într-atât, ca și cum deja te-ai vindecat.

Adică, atunci când participi la Taina Sfântului Maslu, în paralel să alergi la Domnul cu rugăciunea și cu pocăința pentru ca să te vindece, să te facă un om nou. Și crezând că va face aceasta vei rămâne sub harul Lui și vei pleca la casa ta, ca și cum așa s-au întâmplat lucrurile. Cu această certitudine, cu această credință să pleci.

Este lucrul de cea mai mare valoare și este cu neputință ca după aceea Dumnezeu să nu-ți vindece sufletul, să nu-l sature, să nu nască înlăuntrul tău o stare prin care, dacă-mi este îngăduit să vorbesc așa, să înnebunești de mulțimire și de fericire.

Nu-ți va veni să-ți crezi ochilor, tu cel care aveai impresia că niciodată nu vei fi îndreptat, nu vei fi vindecat, nu vei deveni așa cum vrea Dumnezeu.

Vei constata că ești un om nou, mult mai mult decât puteai să-ți închipui, să-ți dorești, decât reușeai să cuprinzi cu mintea și cu dorința ta.

Darul pe care-l oferă Dumnezeu sufletului nostru depășește întotdeauna ceea ce cerem, ceea ce nădăjduim, întrece orice așteptare a noastră.

Însă, și în neputințele trupești și în cele sufletești Domnul dorește să vadă credința, certitudinea despre care am vorbit.

Dacă primim aceste învățături, dacă le lăsăm să intre în sufletele noastre și arătăm credință și certitudine cât timp stăm aici, dar și după ce plecăm de aici, înțelegeți ce se va întâmpla în sufletul nostru?

Vă dați seama cât de schimbați vom fi, cât de schimbați vom pleca și cât de schimbați vom trăi oriunde ne-am afla?

Scopul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu

Îngrijirea și tămăduirea bolilor trupești sau psihice și sănătatea regăsită nu sunt niciodată pentru creștinism scopuri în sine. Îngrijirile ce se dau trupului sunt simboluri ale grijii datorate sufletului. Redobândirea sănătății nu este un scop în sine, ci recuperarea puterilor hărăzite să împlinească voia lui Dumnezeu.
Rânduiala și textul slujbei Sfântului Maslu ne descoperă cinci scopuri principale ale acestei Taine, și anume vindecarea, ușurarea durerilor și a suferințelor, iertarea păcatelor, mângâierea bolnavului și, în cele din urmă, mântuirea.

Primul scop al Maslului este în mod foarte limpede vindecarea de boală, care se cere în majoritatea rugăciunilor de la această slujbă. Tot în rugăciunile acestea de la Maslu se cere de la Dumnezeu ușurarea durerilor fizice și a suferințelor psihice ale celui pentru care se săvârșește Maslul, acesta fiind al doilea scop la săvârșirii Tainei.

Al treilea scop al Tainei Sfântului Maslu este mângâierea întristării pe care o produce boala. În unele boli avansate și cunoscute ca incurabile, chiar dacă se pot întâmpla și minuni, acestea sunt prin definiție excepționale. În toate cazurile, însă, Taina îl poate ajuta pe bolnav să-și îndure boala și suferințele pe care le provoacă ea, să înfrunte această grea încercare, ferit de tristețe și de deznădejde, păstrându-și credința și încrederea în Dumnezeu, să le trăiască în Domnul și să primească de la El foloasele duhovnicești pe care El le dă întotdeauna la vreme de necaz celor ce se alipesc de El cu toată curăția, cu rugăciune, nădejde și iubire. Primirea Maslului îi oferă în orice caz bolnavului un nou început, cu noi temeiuri, prin care să se situeze într-un context duhovnicesc nou, să fie dinamizat interior.

Un alt scop deosebit de important al Maslului este iertarea păcatelor. Acesta este evidențiat de Sfântul Iacob în cuvintele prin care întemeiază Taina, în paralel cu cel al vindecării: „Și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacob 5, 15). De altfel, toată rânduiala slujbei Maslului are un puternic aspect penitențial. Iertarea și curățirea de păcate se cer în mai toate rugăciunile, mai ales în cea de-a doua rugăciune din rânduiala Maslului, care este și o chemare la pocăință, pentru că boala este adesea prilej de întoarcere la Dumnezeu. De asemenea, rugăciunea penitențială pe care o rostește preotul la sfârșitul slujbei, ținând Sfânta Evanghelie deschisă pe capul bolnavului, cuprinde multe formule apropiate de cele folosite la Taina Pocăinței.

Dar Taina Maslului nu înlocuiește Taina Spovedaniei, deoarece creștinul nu-și mărturisește aici păcatele. Putem, totuși, considera că acela care primește ungerea de la Maslu primește totodată iertarea păcatelor sale, dacă el se află în stare de pocăință. Boala poate fi legată de un păcat personal sau de patimi și, prin urmare, vindecarea poate avea drept condiție iertarea acestor păcate sau curățirea de aceste patimi. O altă rațiune pentru care putem lega tămăduirea de iertarea păcatelor este aceea că harul lui Dumnezeu nu poate fi primit decât de cel care are o inimă și un cuget curat. Dar iertarea păcatelor este de asemenea legată de un alt scop al Maslului, și anume mântuirea bolnavului.

Mai presus de vindecarea bolnavului, prin Maslu se urmărește mântuirea lui. Este semnificativ faptul că, în textul Sfântului Iacob, mântuirea, ca rod dorit al ei, este menționată înaintea tămăduirii: „Rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica”. Îngrijirea și tămăduirea bolilor trupești sau psihice și sănătatea regăsită nu sunt niciodată pentru creștinism scopuri în sine. Îngrijirile ce se dau trupului sunt simboluri ale grijii datorate sufletului. Redobândirea sănătății nu este un scop în sine, ci recuperarea puterilor hărăzite să împlinească voia lui Dumnezeu, să-L slujească și să-L slăvească pe El. Tămăduirea bolilor fizice și psihice se arată a fi simbol și vestire sau prefigurare a mântuirii omului.

Iertarea păcatelor și curățirea sufletului și a trupului săvârșite la Maslu sunt strâns legate de tămăduire, dar deseori se spune că Taina este și spre mântuirea bolnavului și spre viața cea veșnică din Împărăția Cerească. Aceste înțelesuri eshatologice se explică mai puțin prin faptul că moartea apare întotdeauna ca un orizont posibil al oricărei boli, cât mai degrabă prin reamintirea faptului că adevărata viață a omului este viața cea veșnică, iar adevărata sănătate este cea a întregii lui făpturi, de care va avea parte deplin și pe vecie în Împărăția Cerească.

Boala este pentru om prilej cum nu e altul mai bun de cercetare de sine, de întoarcere către Dumnezeu și de schimbare a vieții sale, spre vindecare și în special spre mântuire.
Surse: Părintele Simeon Kraiopoulos, ”Taina Suferinței”; Jean Claude Larchet, Viața sacramentală.

Lasă-ne un comentariu!
Loading...

Lasă un răspuns

x

Check Also

Rugăciunea de Vineri. Dacă vrei să îți meargă bine toată ziua, ar fi bine să rostești cu credință această rugăciune

Rugaciune de vineri. Ce trebuie sa spui ca sa iti mearga bine toata ziua Iata ...