De ce îngăduie Dumnezeu răul? Un raspuns care te va pune pe ganduri


La întrebarea de ce Dumnezeu acceptă sau îngăduie răul?, răspunsul general este acela că prin aceasta vrea să facem fiecare exerciţiul libertăţii noastre, să facă posibilă funcţionarea libertăţii cu care ne-a înzestrat prin creaţie şi, prin aceasta,

în funcţie de atitudinea noastră: de ură şi lepădare de rău sau de aruncare cu toată fiinţa în braţele şi cursele răului, să ne luăm răsplata sau pedeapsa.

Răul, în numeroasele sale manifestări, între care: suferinţa, bolile şi, în final, moartea, constituie un exerciţiu al libertăţii şi un examen moral pentru om.

Loading...

În această calitate, răul îl demonstrează pe Dumnezeu a fi adevăratul cârmuitor spre bine şi desăvârşire a lumii şi constituie o încercare, un mijloc de expiere, sacrificiu, condiţia meritului şi consecinţa libertăţii, imboldul progresului şi condiţia mântuirii.

Aşadar, originea reală a răului nu este Dumnezeu, nici diavolii, nici lumea, deşi Părinţii duhovniceşti ne recomandă să avem discernământ în raport cu acestea, ci omul, voinţa sa proprie, alegerea lipsită de dreapta socotinţă sau deosebire.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, vorbind despre „izvoarele şi pricinile întregii răutăţi”, notează trei dintre ele: neştiinţa, iubirea trupească de sine şi ura. De acestea se foloseşte diavolul pentru a abate puterile sufleteşti către o rea întrebuinţare.

Din această perspectivă, responsabilitatea morală îi revine omului, căci este o învăţătură tradiţională şi realistă a spiritualităţii ortodoxe aceea că pricinuitorul mântuirii sau desăvârşirii noastre este Dumnezeu, în timp ce al căderii şi osândirii noastre este voia noastră proprie, liberă,

sau, cum spune Petru Damaschinul, „cel ce lucrează binele trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu, ca Celui ce ne-a dăruit toate după existenţă.

Iar cel ce alege şi face cele potrivnice, să se învinovăţească numai pe sine, pentru că nimeni nu-l poate trage cu sila, odată ce Dumnezeu l-a făcut liber”.

 Pe omul bun si drept Dumnezu niciodata nu-l lasa sa cada (o poveste care iti va da de gandit)

Pe omul cel drept, pe cel bland, toti incearca sa-l impinga in locul cel mai rau, sa-l nedreptateasca, sa-l bage la fund.

Dar cu cat oamenii il imping in jos, cu atat Dumnezeu il ridica. Precum se intampla si cu pluta, cu cat o impingi in jos, cu atat apa o ridica mai sus.

Iata, o intamplare adevarata, pe care mi-a spus-o un om cu gura lui: “Dupa ce tatal meu a murit, fratii mei au mers sa imparta terenurile.

Cand am vazut pe fratii cei mai mari ca striga si erau gata sa se incaiere, eu fiind cel mai mic, ce puteam spune?

Ce imi vor da, aceea voi lua. Mi-au dat niste terenuri in care era numai nisip. Nu se putea cultiva nimic pe ele. Nu puteam trai din ele si de aceea am fost nevoit sa plec in Germania, pentru a lucra, si pentru a-mi intretine familia.

Dupa mai multi ani m-am intors si am vazut ca de o parte si de alta a terenului meu se zidisera doua hoteluri mari. Si amandoi proprietarii cereau sa cumpere terenul.

Astfel pretul a urcat foarte mult si am primit pe el sute de milioane! M-am gandit, Parinte, sa dau jumatate din bani milostenie si de aceea am venit sa-mi spuneti unde sa-i dau”.

“Da intai fratilor tai, ca sa nu-si faca inima rea, iar cu ceilalti fa ce vrei”. Asa i-am spus pentru a nu avea intre ei pomenire de rau.

Extras din Atanasie Rakovalis, Parintele Paisie mi-a spus, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2006

 

Lasă-ne un comentariu!
Loading...

Lasă un răspuns

x

Check Also

Rugăciunea de Vineri. Dacă vrei să îți meargă bine toată ziua, ar fi bine să rostești cu credință această rugăciune

Rugaciune de vineri. Ce trebuie sa spui ca sa iti mearga bine toata ziua Iata ...