Scrisoare tulburătoare către un om care spune că are credință în Dumnezeu, dar nu i se roagă

Loading...

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea, vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune.

Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare.

Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rugăciune către Dumnezeu. Credinţa mare mişcă şi mintea, şi

inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu.

Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră, şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic.

Loading...

Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui.

Lucrul acesta e mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţii ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage – fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai supuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili. Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească?

Am citit că un oarecare călător s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă, muncitorii ţineau o întrunire.

Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugăciune – iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei.

Călătorul îl întrebă ce se face înăuntru. Păi, se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit.

 

Călătorul tăcu şi aşteptă.

– Pe cine aştepţi? – îl întrebă muncitorul.

– Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum.

– Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt.

Călătorul dădu din cap şi îi răspunse:

– Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi?

 

Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţă slabă, îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine.

Când va creşte şi va ajunge viteaz, îţi va răsplăti însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă.

Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi- scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 4-5)

Sursa: doxologia.ro

Lasă-ne un comentariu!
Loading...

Lasă un răspuns

x

Check Also

De ce e bine să pui puțin bicarbonat pe carne înainte de o găti si alte 25 de intrebuintari despre care poate nu stiai

Ai o bucată de carne mai tare, mai fibroasă, mai ațoasă? Care, atunci când va ...